sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Jurnal de Cahul

Cahul poate fi o destinație interesantă. Nu ați crede și voi la fel dacă ați citi prezentarea unui site de rezervări hoteliere care ne spune că orașul are un trecut fascinant, un prezent intrigant și un viitor trepidant?
Vezi? Este suficient să citești reclamele sau să auzi lumea vorbind și deja începi să devii curios. Mi s-a părut întotdeauna interesant să descopăr oameni din neamul meu, dar transmutați în alte societăți, asemănători cu mine și, totuși, străini sau, mai degrabă, înstrăinați.

Cahulul este la vreo 65 km de Galați și la numai 10 km de graniță. Totuși, mi se pare departe ani lumină. Parcă revăd viața noastră din anii de după '89.
Iluminatul public este o raritate și, seara, străzile sunt pustii. Câinii vagabonzi umblă în haite. Apa caldă este cu program și curge la robinetul de apă rece, iar apa rece la apă caldă (doar în camera mea de hotel, nu-i regulă generală).
Centrul orașului are aspect de bazar. Doar magazinele de telefonie mobilă arată așa cum ne-am obișnuit noi, deja, iar farmaciile sunt la tot pasul. Oamenii sunt amărâți și au niște maniere cam aspre. Femei sărmane și muncite își vând pe marginea trotuarului cele câteva produse din care speră să câștige cât să trăiască (crapi din Prut, legături de mărar și pătrunjel, plante în ghivece). Viața este destul de scumpă. Se fumează mult și peste tot (țigările sunt ieftine!).
Chiar dacă ne înțelegem, cuvintele noastre nu sunt și ale lor. Am întâlnit oameni care nu știau prea bine ce înseamnă veioză, tirbușon, spirt, mov. Ce cuvânt frumos mov! mi-a zis o doamnă. Dar la dvs. cum se spune? am întrebat eu. Violet. Amestecă cuvintele, când română, când rusă, de nu știi ce să crezi: sunt români, sunt ruși?
La școală se învață carte adevărată și profesorii pun mult suflet. Dacă ești născut artist sau ai vrea să devii, este un loc potrivit să te instruiești.
Ca peste tot unde piața a fost invadată de mărfuri ieftine aduse de departe, produsele autohtone sunt cele mai căutate și cele mai bune. Merită să cumperi încălțăminte din piele, tricotaje, ciorapi Fabricat în Moldova.
Mâncarea este gustoasă. Aici am mâncat cele mai bune plăcinte (cele cu dovleac sunt nemaipomenie). Și vinul este foarte bun. Merele sunt savuroase. Iar aerul este curat și miroase a țară, a toamnă și a frunze uscate. Mi-ar fi de ajuns să stau afară și doar să respir.
Și iaca stau și mă gândesc care este locul pe pământ unde se trăiește cel mai bine? Ce trebuie să ai ca să simți că trăiești bine? Desigur, la întrebarea asta au răspuns deja nenumărate studii. Dar or fi luat în calcul și mirosul de toamnă?

8 comentarii:

  1. Aceasta postare mi a placut poate cel mai mult. Am avut sentimentul ca in lipsa obiectivelor turistice te ai uitat mai atent la oameni. Mi s a parut ca e cel mai sensibil articol. Si ca întotdeauna ma uimesti cu capacitatea ta de a descoperi bunul, frumosul si artisticul unde majoritatea ar vedea banal. Asta vine din interiorul tau. Acolo unde tu ai numai delicatete, frumos și armonie, este firesc sa le observi si in afara. Te invidiez pentru ceea ce esti ai in suflet. Si te admir si iubesc din toata inima mea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Și noi mergem destul de des la Cahul, în Republica Moldova. Ne-a surprins de fiecare dată simplitatea oamenilor și ne-a dezarmat generozitatea lor, dispuși să împartă cu tine puținul pe care îl au.
    Am scris și noi despre Cahul și am prezentat părțile frumoase ale orașului. Am încercat să ghicim în ce direcție se îndreaptă Moldova dar nu am reușit încă, dar nu am putut ignora faptul că la oficiul de schimb valutar din centru se schimbau mai mult ruble rusești decât lei românești.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am recitit postarea voastră după ce am văzut Cahulul.
      Sinceră să fiu, în timp ce scriu nu mănânc bomboane Bucuria, ci ucraineene, Lukas. Sunt cu seminte si un strat de ciocolata. Delicioase!
      – La Culinăria din poza voastră se mănâncă plăcintele acelea divine de dovleac despre care am scris si eu.
      – Am ajuns si la sanatoriul Nufărul Alb. Teatrul din localitate, botezat tot cu numele lui B.P.Hașdeu, ține spectacole și la sanatoiu. Am văzut Mimoza, de Pierre Chesnot. Nu mă mai distrasem demult așa de tare. În plus, la sfârșitul spectacolului am trecut prin sala de petrecere a sanatoiului. Să vedeți ce mai dansau pacienții, majoritatea în vârstă, într-o zi de miercuri!
      – Am vizitat și muzeul, într-o pauză de masă. Programul este luni-vineri, 8-16, cu pauză 12-13. Ori chiulești de la serviciu, ori te duci în interes de serviciu. Și muzeul este din alte vremuri și, de aceea, are farmecul lui. Am văzut: o expoziție cu poze de nuntă din perioada 1900-1980, animale împăiate din lunca Prutului (impresionante animalele de pradă care țineau între dinți victime însângerate, împăiate și ele), câteva panouri învechite despre istoria antică a zonei (neolitic până la Decebal și Traian, dar nu mai mult), colecții de radiouri și magnetofoane, cărți poștale și vederi (inclusiv cu astronauți pe post de Moș Crăciun/Gerilă), monede de secol XVIII-XIX și câteva poze cu imagini vechi din Cahul. Și o casă țărănească adevărată, care semăna cu casele de pe la noi.
      – Eu chiar am fost la Oficiul Poștal, dar s-au mirat tare de cererea mea de a cumpăra cărți poștale. M-am simțit și prost, oamenii veniseră cu alte probleme.
      – Cred că mi-ar fi plăcut să călătoresc cu rutiera prin Moldova. Rutiera este autobuzul/microbuzul care asigură transportul public auto între localități. O altă călătorie înapoi, în timp.
      – Am găsit într-o clădire de prin centru câteva pliante despre obiectivele de interes din zonă. Se pare că punctul respectiv de informare există în cadrul cooperării transfrontaliere cu orașele Galați și Brăila.
      – Cei care trăiesc de mai mulți ani prin aceste locuri mi-au zis că s-au schimbat lucrurile în bine în timpul cel de pe urmă.

      Ștergere
    2. Mă bucur că ne ții la curent :) Noi de obicei mergem pe fugă, stăm doar câteva ore, nu am avut încă norocul să vizităm muzeul și nici să mergem la vreun spectacol.
      De la Cahul am achiziționat cele mai frumoase basmale tradiționale, pe care le port pe la diverse evenimente.
      O întrebare: ai băut cvas? Să ne spui cum este. Am văzut cisterna în piață dar nu am gustat băutura.
      Și fiindcă e vorba de plăcinte și de bomboane, mi-ai făcut tare chef de o vizită în Moldova :)
      La recomandări: să vezi filmul "Nuntă în Basarabia", e super. Iar dacă vrei să definești Moldova printr-o melodie, ascultă cu sufletul "Dulcea și tandra mea fiară" a lui Eugen Doga...

      Ștergere
    3. Am văzut Nuntă în Basarabia. Mi-a plăcut f.mult și mi s-a părut că respectă realitateaȘ și a noastră, și a lor.
      Cvas nu am băut. Nici nu știam de el.
      Basmale am văzut și eu și mi-au plăcut, pentru că sunt viu înflorate. Mi-ai dat o idee.

      Ștergere
  3. Prima mea ieșire din țară (în trecut nu era ieșire din țară, nu? PArcă e mai sigur trecutul decât viitorul! poftim filosofie!) a fost la Chișinău. Ce oraș, ce oameni, ce mâncare, ce mirosuri! Pe atunci nu era călătorie în timp, era 1990. Acum cred că este, dar tot cu drag aș merge.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am sentimentul că sunt tot acasă. O fi bine, o fi rău (m-am molipsit și eu cu filosofie de la tine :))

      Ștergere