Sevilla nenumăratelor comori

Sevilla, capitala Andaluziei, este un oraș de alte dimensiuni, în care turiștii se pierd printre localnicii ocupați să își vadă de viața lor (plăcută). 

Principala atracție a fost, desigur, catedrala, dar până să ajungem la ea, ne-am pierdut prin multele magazine de pantofi și ne-am dedat la dulcegăriile de prin pastelerias.

Catedrala, în stil gotic, construită pe locul vechii moschei, este impunătoare, printre cele mai mari din lume. 

Principalul punct de atracție este mormântul lui Cristofor Columb. Mort la Valladolid, în Spania, rămășițele sale nu au cunoscut tihna: de la Valladolid au ajuns la Sevilla, apoi în Lumea Nouă, la Santo Domingo, primul teritoriu descoperit în America, apoi la Havana, pentru a reveni la Sevilla. Analize genetice recente au confirmat că puținele relicve aflate în catedrala din Sevilla fac parte, într-adevăr, din rămășițele lui Columb.

Dar mai interesant mi s-a părut mesajul inscripționat în magnificul relicvar de argint din Sacristia Majoră, înfățișând comunitățile maură și evreiască oferind cheile orașului regelui Ferdinand: Fie ca Allah să facă eternă stăpânirea orașului de către Islam (despre această istorie am citit prin ghiduri, dar nu am reușit să vedem mesajul, cum ascuns a rămas și pentru spaniolii care au comandat meșterilor arabi acest obiect).

Catedrala are multe alte comori de artă, care trebuie admirate pe îndelete, căci cei care au construit-o au vrut să nu mai fie în lume alta ca aceasta.

Retablul, din lemn aurit, este una dintre cele mai valoroase capodopere din Sevilla și cel mai mare din întreaga creștinătate. De altfel, retablul este un cuvânt de origine spaniolă (înseamnă în spatele altarului) pentru că spaniolii sunt cei care l-au creat și de aici a început să se răspândească în restul Europei.  

Turnul Giralda, clopotnița catedralei, construită din minaretul vechii moschei, este un alt simbol al orașului și sursă de inspirație pentru alte turnuri construite în epoca modernă.

Lângă catedrală se află clădirea Arhivelor Generale ale Indiilor, unde se găsesc documente neprețuite din timpul administrației spaniole a Lumii Noi (însemnări ale lui Cristofor Columb, Magelan, portughezul care a plecat de la Sevilla să facă înconjurul lumii ș.a.).

Alcazarul este la fel de fascinant ca Alhambra, cu grădinile, pereții decorați cu azulejos, curțile interioare și tavanele dantelate. Alcazar este și astăzi reședința regilor Spaniei, atunci când ajung prin aceste locuri.

Interesante sunt și cisternele subterane în care se păstra apa.

Casa de Pilatos era un punct de atracție pentru tinerii care călătoreau în Le Grand Tour, datorită arhitecturii în stil renascentist și mudejar.

Este un palat cu multe azulejos, dar geometria celor arabe este mai pe gustul meu.

Regret că nu am reușit să vizităm grandioasa Piața Spaniei din parcul Maria Luiza, construită cu ocazia expoziției ibero-americane din 1928. Parcul era închis din cauza vântului, care ar fi putut face periculoși bătrânii copaci.

sursă foto: https://theculturetrip.com/

O construcție modernă impresionantă este Metropol Parasol, o structură din lemn uriașă (care se pretinde cea mai mare din lume) sub forma unor ciuperci. Dacă te ferește sau nu de soare, nu știu, dar de ploaie nu de-a apărat.

sursă foto: https://www.spain-holiday.com/

Orașul este animat deopotrivă de turiști și localnici. Deși mi-am promis să nu gust gogoșile acelea nesănătoase și supercalorice, nu am rezistat văzând cu ce poftă oamenii locului mâncau churos înmuiat în ciocolată. Noi am păcătuit cu churos la Bar El Comercio.

Având în vedere că s-a născut chiar prin aceste locuri, am fost și  la un spectacol de flamenco, la Casa de la Guitarra. Nu era exact ce ne-am așteptat, dovadă că nu știam prea multe despre flamenco, dar i-am înțeles mai bine spiritul și încărcătura emoțională.

Sunt sigură că am ratat multe alte locuri, dar măcar am gustat un pic din frumusețile Sevilliei, înainte de a ne îndrepta spre Cadiz.